Adăpost în vremuri grele

Adăpost în vremuri grele
Doamne Tu ai fost mereu,
Şi când mă gândesc la ele
Firul negru-al vieţii mele -
Prin credinţă-l văd trofeu,
Sub semnul de curcubeu!

Scut şi pavăză am promisă
În preasfântul Tău Cuvânt,
Doamne-n inima deschisă
Am lăsat loc de-a fi scrisă
Legea-n Noul Legământ -
Normă-a vieţii pe pământ!

Sub scumpa-Ţi oblăduire
Ţi-am predat toată fiinţa,
Ca Sfânta-Ţi neprihănire
Tot mai sus spre mântuire
Să-mi lumineze conştiinţa,
Să-mi întărească credinţa,

Doamne, de a mă conduce
’N-ascultarea cea deplină,
Pe cărarea ce-n sus duce
Ca s-ajung până la cruce,
Duhul Sfânt să-mi întreţină,
Candela, de-a-mi fi lumină!

Flavius Laurian Duverna
07 octombrie 2011